CONT IBAN: RO 88 BPOS 7210 8055 019 RON 02

CIF: 29463720

Cont pay pal: asociatia.prieteni.buni@gmail.com

marți, 25 mai 2010

Pepe - un motan al nimanui (19 aprilie 2010)

Povestea tipica - stapanul pleaca in Italia lasa motanul la parinti....parinti care se muta in provincie insa fara motan...il lasa la vecina de vis-a-vis, vecina care il da unei colege de serviciu, colega care intentioneaza sa il duca la tara la parinti. Totul ok pana aici insa varianta cu tara nu mai ajunge la final, purtat din casa in casa Pepe un metis de persana cred, in varsta de 8 ani devine agresiv si nu mai poate fi prins, astfel este abandonat pe scara blocului.
Intervin (Andreea) si o rog pe femeie sa il ia inapoi in casa, promit ca il castrez si ii caut stapani.
Merg si il iau pe domnul Pepe de pe scara unde a stat mai bine de 2 saptamani intr-o cutie cu fire de la telefoane... la inceput m-a scuipat dar ulterior a devenit cel mai bland motan...de aici trag concluzia ca aceasta femeie nu a intentionat sa il duca la tara insa nu stiu ce a fost in mintea ei.

Nu mai era tinerel dar "la tara" nu era o solutie pentru el...a trait numai in apartament.
Era extrem de slab, numai blana, acea blana incalcita si lipsea la gat, unde am presupus ca a avut o zgarda contra puricilor.
Norocul lui a fost la expozitia de pisici Sofisticat de la Romexpo unde a fost adoptat si acum este un motan foarte rasfatat.

luni, 24 mai 2010

5 ghemotoace (aprilie 2010)

Au fost abandonati intr-un parc de un om iresponsabil, i-a suportat pana au invatat sa manance si a considerat ca se vor descurca singuri sau poate ca va scapa de ei fiind mancati de caini sau omorati de altcineva... Cand s-au vazut sub cerul liber, au facut ce stiau ei mai bine - sa tipe cat ii tineau plamanii. Cum exista si oameni cu suflet - norocul a fost de partea lor, au fost luati si pregatiti pentru adoptie.Aveau aproximativ 6 saptamani, jucausi si invatati la litiera.




Fetitele tigrate au fost adoptate de o familie cu 2 copii, baietii roscovani au plecat la un cuplu foarte dragut care mai au un motanel, iar pitica neagra inca mai astepata o familie. Nu ne pierdem speranta si asteptam familia potrivita pentru micuta Cherry.

vineri, 21 mai 2010

Norocel (27 martie 2010)

Doamna Nita, care ne-a semnalat cazul catelusei care a nascut 7 puiuti sub pasajul de la Podul Grant, ne-a rugat sa o ajutam sa castreze un catel zapacit care nu mai avea stare. Norocel, un catel foarte frumos de talie micuta, a fost castrat pe la inceputul lunii martie, doamna Nita trimitandu-ne vesti despre baietel:

O veste de la Norocel:

Buna Irina,

In primul rand te anunt ca toata lumea este bine sanatoasa, prietenii mei de la centrala mi-au curatat curtea, au rasarit capsunile si lalelele, incepe sa fie frumos. Cand alerg ma cam impiedic pentru ca trebuie sa ocolesc straturile cu flori, si mai am o problema ca imi arunca oamenii tot felul de resturi de mancare, pe care nici nu pot sa le mananc. Anca imi face curat cand vine la mine, si seara imi aduce ciorbita de pui in care mai pune si un pic de iaurt sau de branza de vaci, si uneori imi lasa si cate un biscuit de ros. Dimineata vine dna Pascu cu mancarica buna de tot, mai capat si de la prietenii mei de la centrala cate ceva sau un os de ros, asa ca sunt un catel fericit.

Norocel este o zapaceala de catel, s-a linistit, nu mai plange , atata doar ca dimineata vrea sa dea o tura pe strazi dupa care se intoarce singur la cotet. Singura problema pe care o avem este ca daca oamenii de la centrala uita sa-l bage in curte, atunci ramane afara pana seara cand vin eu, dar de obicei sta si asteapta langa gardul curtii unde este mai ferit. E smecher si istet, si se confirma faptul ca tot corciturile sunt mai inteligente si mai descurcarete

joi, 20 mai 2010

Idee (martie 2010)

Cam pe la inceputul lunii ne-am gandit sa luam legatura cu persoane care ne-au semnalat diverse cazuri sa vedem daca sfaturile noastre au fost utile. Unele persoane nu ne-au mai raspuns, altele au reusit sa rezolve situatiile, altele insa nu. Si ne-am gandit sa le oferim un sprijin si sa incercam sa rezolvam lucrurile cat mai bine pentru animalute. Asa am dat peste doamna Coporan a carei catelusa, Bella a nascut 7 puiuti de talie mica spre medie (cam cat un cocker). Din cei 7 am reusit sa gasim stapani la 4, 3 baietei si o fetita. Ceilalti 3, doi baietei si o fetita, inca isi cauta stapan si gasiti poze cu ei la pagina Catelusi pentru adoptie.
Mamica Bella a fost sterilizata si de curand a fost sterilizata si ultima fetita, de mentionat ca puiutii au acum 7 luni.
Al doilea caz in care ne-am implicat a fost cel al unei fete de 16 ani, Alexandra care ne rugase cu cateva luni in urma sa o ajutam sa plasam 6 puiuti abandonati la ea in zona de catre o fiinta, care nu se poate numi om. In acel moment am sfatuit-o sa posteze anunturi cu micutii, insa nu a reusit sa dea niciunul. In ziua in care am programat intalnirea cu ea, ne-a spus ca alta fiinta fara suflet a abandonat in zona alti 7 pui de o luna. Vecinii ei s-au revoltat si au spus ca vor duce cainii pe un camp, in prima faza pe cei maricei, care au si ei acum 6 luni. Alexandra a reusit sa ii sterilizeze pe toti cei 6 maricei si cu mici eforturi din partea noastra, 3 din ei si-au gasit stapani. Din nefericire 4 din cei mititei nu au supravietuit, insa ceilalti 3 sunt acum la casele lor. Au ramas in continuare 3 fetite de 6 luni, simpatice foc pe care le puteti vedea si pe ele la sectia Catelusi pentru adoptie.

sâmbătă, 15 mai 2010

Frida (martie 2009)

Pe Frida am cunoscut-o la adoptii pe animale.ro, micuta, roscovana, dragalasa, dar in cautare de stapan. Anca a fost salvarea ei insa distanta pana la ea era un pic cam mare. Avand drum in Bacau la inceput de martie m-am oferit sa o aduc la destinatie.
Asa ca trupele s-au pus in miscare, Frida a fost trimisa de la Constanta la Bucuresti cu trenul, am preluat-o si a doua zi am plecat spre mamica ce o astepta. A fost foarte cuminte tot drumul, a dormit cu Tzony(catelul meu) si s-au intretinut o alta noapte la ai mei acasa.
Dis de dimineata am plecat spre Bacau sa ducem pitica Ancai, o tanara draguta. A fost foarte bucuroasa, a asteptat-o aproape o luna si cand s-au intalnit a exclamat”Ce urechi mari are! Tot vulpita mea a ramas!”
Ne-am intors fericiti - inca un suflet a ajuns la familia iubita.
Am primit vesti de la ea si ne-am bucurat .

joi, 13 mai 2010

Sfarsit de februarie

Doamna Serpescu a semnalat cazul unor catei din curtea Loteriei Romane cu ceva timp in urma. Ne cerea ajutorul pentru plasarea unor puiuti si sterilizarea cateilor adulti. In prima faza i-am trimis lista cu site-urile unde putea posta anunturi pentru catelusi. Cand am contactat-o la sfarsitul lunii februarie, rezolvase problema puiutilor, insa ramasesera 4 catei adulti, 3 femele si un mascul, ce trebuiau sterilizati de urgenta. Din cei 4, numai o catelusa era blanda, restul de 3 erau salbatici si nu se putea pune mana pe ei, mai mult, cele 2 cateluse sperioase erau gestante. Bucuroasa, asa cum ne-a marturisit si dansa, sa afle ca cineva se mai intereseaza de soarta acelor catei, doamna Serpescu ne-a intrebat daca o putem ajuta cu sterilizarea lor. Am fost la fata locului pe o zi ploioasa sa vedem ce se poate face si din pacate numai catelusa blanda era in curte. Restul de catei zapaciti si neprietenosi se plimbau agale prin oras.
Cu ajutorul colegelor din asociatie am facut rost de numarul lui Mircea care ne putea ajuta cu tranchilizarea cateilor. Am imprumutat de la Mari custile metalice pentru transport, doamna Serpescu a facut rost de transport (vesnica noastra problema, lipsa unei masini) si ne-am dat intalnire cu Mircea intr-o sambata dimineata la ora 9:00. Ziua cu pricina s-a dovedit a fi una nu foarte reusita, era foarte frig, viscol si evident ca nu se aflau in curte catelusele ce trebuiau tranchilizate si duse la sterilizat. Am plecat cu totii sa cautam in zona cateii, insa pe acel viscol nu am vazut nicio urma de catel pe nicaieri, era ca si cum Bucurestiul nu avea catei pe strada. Am plecat acasa dezamagiti de aceasta situatie, insa in final totul a iesit bine, a doua zi doamna Serpescu a vazut cateii vizati, l-a sunat pe Mircea si impreuna au reusit sa sterilizeze cele doua fetite. In timp si catelusa blanda si baietelul au fost sterilizati si dupa cateva luni doamna Serpescu a apelat din nou la Mircea pentru a steriliza alte doua cateluse gestante si deloc sociabile.
Am pastrat in continuare legatura cu doamna si o vom ajuta de fiecare data cand are nevoie si putem. Astfel de situatii ne aduc prieteni si aliati noi in lupta noastra pentru diminuarea numarului de caini de pe strada si ne incurajeaza sa mergem mai departe, chiar daca facem pasi mici.

miercuri, 12 mai 2010

O pufoasa ghinionista (18.02.2010)

Imediat ce am reusit sa o dau pe Jojo (tot Andreea) am rasuflat usurata ca prietenul meu nu mi-a sarit in cap si ne-am reluat viata cu cei 5 copii blanosi.
Cum orice minune tine putin , intr-o seara cand am iesit cu Tzony afara ce zaresc?? o pisica ce mi se parea foarte cunoscuta, cu blana lunga si coada stufoasa care mieuna sfasietor, stiam ca o luase o doamna in casa in urma cu vreun an.
Dar ce cauta afara? Doamna cu pricina nu e cam zdravana la cap si probabil intr-un acces de furie a dat-o afara(asa cum a mai dat-o si alta data)....Mari ii stie povestea.
Era foarte speriata, cred ca fusese batuta, insa ceea ce m-a socat era faptul ca era ingrozitor de slaba, blana ascunde multe, pipait ii simteai coatele si golul care ar fi trebuit sa fie o burtica..........
Ideea era ca nu mai trebuia sa ajunga pe mainile acelei femei care nu a facut decat sa isi bata joc de ea, era o pisica foarte frumoasa si alintata. Vesnica problema era ca nu o puteam tine. In seara aceea m-am tot gandit ce sa fac si am sunat o prietena care nu prea indrageste animalele, nu are rabdare cu ele, am implorat-o sa o tina macar 2 zile, a acceptat dar ma puteam astepta la orice din partea ei....
Intr-un final a luat-o provizoriu Raluca, o iubitoare de animale, ce a avut mare grija de ea, mai ales ca biata pisica avea multe probleme de santate, nu grave, insa care necesitau timp indelungat pentru a fi tratate. Chiar si asa, Pufa (asa am botezat-o) si-a gasit repede stapan, Larisa a adoptat-o cu toate ca stia ca va urma o perioada destul de dificila. Nu a renuntat niciodata sa ii dea o sansa acestei pisici care s-a dovedit intr-un final a fi o norocoasa.

marți, 11 mai 2010

JOJO - pisicuta colorata (15 februarie 2010)

Am gasit (Andreea) pe scara blocului o pisica abandonata.....foarte blanda, torcea non stop, dar foarte slaba si racita. Nu aveam cum sa o tin in casa deoarece aveam deja prea multe pisici si una bucata catel...
Am luat-o 10 minute sa o curat in urechi si i-am facut cateva poze, motanii mei erau deja turbati.
Catva timp a stat pe caloriferul din scara blocului insa vecinii nu erau incantati deloc, am sperat sa ii gasesc cazare temporara sau stapan cat mai repede...incepusem sa pun anunturi cu ea.
Salvarea a venit din partea unei voluntare pe atunci, Adina care a luat-o la ea acasa si a ingrijit-o ca si cum ar fi fost a ei. Pisica a urmat un tratament impotriva racelii, a fost sterilizata si in scurt timp si-a gasit o noua familie. Au urmat si vesti despre noua ei viata si suntem multumite ca am resuit sa salvam acest sufletel nevinovat care nu isi dorea decat sa toarca si sa se alinte.

miercuri, 5 mai 2010

Catelul de pe pod (14.02.2010)

Duminica aceea a fost una dintre putinele in care nu aveam nimic programat la sterilizat sau vaccinat, asa ca ne-am decis sa mergem la adapostul din Glina. Era la scurt timp dupa inzapezirea cateilor in tarcuri si multi voluntari au lucrat impreuna sa curete zapada. Noi ne-am dus cu colega noastra Doina, Daniela si Alex, un mare iubitor de animale, fidel fiecarui targ din Obor.
Citand-o pe colega noastra Doina:


"Drumul spre Glina ne-a purtat astazi pe Cheiul Dambovitei, spre Centura Bucurestiului. Cand sa ne apropiem de Centura, de la cei aproape 100 km/h ai masinii incarcate cu oameni, lopeti, galeti, saci de mancare, bureti si prelate pentru custi (materiale donate de Daniela), Irina si Andreea zaresc pe malul celalalt al Dambovitei, mai exact pe parapetul de beton, un catel, dormind pe dalele in panta, aparent fara posibilitatea de a sui inapoi pe mal. Asa ca, ajunsi la intersectia cu Centura Bucurestiului, in loc sa facem dreapta spre Glina, hotaram la unison sa facem stanga, sa ne intoarcem spre catel, inarmati cu mancare si sa vedem ce se intampla. O data ajunsi langa el, ni se confirma cele mai negre temeri si anume ca bietul caine a alunecat de pe mal, a ajuns pe paratul de beton si a ramas captiv acolo. Fara sa stea prea mult pe ganduri, Alex, eroul acestei zile, sare de pe mal pe parapet, langa caine. Acesta, un catel marisor ca talie, dar speriat si ingrozitor de slab, nu prea intelege ce se intampla si ar vrea sa fuga. Dar odata ce Alex ii pune bobitele sub nas, se razgandeste si incepe sa manance. Dupa vreo 3 portii de bobite, catelul il lasa pe Alex sa puna mana pe el si intr-un final, sa-l ridice pe mal. Victorie! Captivul nostru se scutura si putin dezorientat, o ia usurel la picior, probabil spre depozitul din zona, al carui paznic banuim ca este. Ii facem bucurosi cu mana si multumim cu toti in gand soartei care a facut sa trecem pe acolo, inainte sa fie prea tarziu. Speram ca de acum incolo, cutachele norocos sa fie mai atent!"